in Suplimentul de cultura, nr. 354

In pod se afla patul unde Kemal si-a petrecut ultimii ani ai vietii, visind la Fusun. De sub pat se iveste o pereche de papuci de casa, asezati de parca stapinul lor tocmai ar fi parasit camera si i-ar fi aranjat astfel incit sa-i gaseasca usor la intoarcere. Pe peretele din dreapta, in vitrina, se afla manuscrisul romanului, cit si primele planuri schitate de Pamuk pentru muzeu. E, intr-un fel, un sfirsit, al cartii, al obsesiei lui Kemal si al calatoriei tale prin lumea acestor strigoi. Cobori cele trei etaje, pe scara de lemn care le leaga si le lumineaza si iesi, ezitant, in strada. Cind deschizi usa, iti dai seama ca acest clopotel, cu doua ciocanele, este „chiar” cel de la intrarea in Buticul Sanzelize, acolo unde cei doi amanti se intilnesc pentru prima oara. Iti vine sa intorci capul spre clarobscurul muzeului si sa cauti din privire picioarele arse de soare ale lui Fusun, pantofii ei galbeni...