in revista Acolada, nr. 3

Moderata si nu excesiva in ceea ce afirma, intr-o stare de euforie echilibrata, Gabriela Melinescu crede ca poezia fundamental expresiva are capacitati cognitive, dar si valori curative, numai ea, poezia, are acces la misterul total si poate defini viata cu secretele ei: „Oamenii ar trebui sa caute mai degraba poezia, intelepciunea, in loc sa-si umple tigvele de cunostinte vane care nu duc decit la depresii si moarte prematura”.
Boala si extaz, creatia e un imens consum de energie, inseamna ardere, aspiratia spre inalt si prabusire in durere, deznadejde si descurajare, dar, in pofida gratuitatii actului creator, „fiecare carte scrisa, fiecare desen, chiar si traducerile sint fructe ale singuratatii, calatorii in alte spatii ale altor egouri fascinante”.