In Filosofia lui Caragiale, Marta Petreu nu mai instrumenteaza (ca in alte eseuri ale sale) o demonstratie, ci o investigatie.
Marta Petreu nu se sfieste sa afirme in clar calitatea numarul unu a spiritului creator caragialian. Inteligenta. (…) O inteligenta aproape cumplita. In ultimul dintre eseurile de aici, dupa un excelent decupaj prin opiniile contemporanilor, autoarea incheie en fanfare: „Citind si recitind aceasta opera iesita din inteligenta, am capatat certitudinea ca mintea lui era o capodopera a naturii sau, altfel spus, un dar divin. Si m-am bucurat si minunat asa cum se cuvine”.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri