in Romania literara, nr. 10

Una dintre cele mai inchegate carti vizind tendintele centrifuge, si totusi coagulabile, de autoconfigurare ale lui Cioran porneste de la binomul schillerian (v. eseul filosofic Despre poezia naiva si sentimentala), prezent in titlu, unde primul termen circumscrie faptul de a te lasa dominat „suveran” de natura nepervertita de homo faber, precum trogloditul preistoric sau taranul, in vreme ce al doilea semantizeaza contemplatia mijlocita de idee, in care figura axiala este nostalgia in raport cu o ireversibil pierduta stare de spirit numita, in genere, copilarie.
(...) Exista puzderie de motive entuziasmante pentru lectura, desi, prin natura subiectului, majoritatea temelor indica geniul oboselii, iminenta mortii, regretul de a te fi nascut.