in Suplimentul de cultura, nr. 344

[Un poet] are citeva momente in viata care sint tumultuoase, cum le spui. Dar daca el s-ar ocupa numai cu chestia asta, n-ar mai scrie nimic. Poezia, de fapt, se isca atunci cind iubirea e la o oarecare distanta, cind tinjesti dupa iubita, cind doresti s-o vezi si atunci ti-o inventezi pe hirtie. Ti-o imaginezi, o lauzi... In viata nu poate fi ca in poezie si daca ar fi, te-ar consuma, n-ai mai putea scrie, n-ai avea timp. Daca tot timpul ai agata cite o tipa si ai trai cu ea si te-ai zbuciuma si te-ar insela, ai insela-o, unul ar fugi, s-ar lua la bataie dupa aia... Nu se poate asa, trebuie sa ai o anumita liniste. In viata sint asemenea momente, dar nu scrii. Pai, cind esti indragostit nu-ti mai vine a scrie. Trebuie sa fii indragostit asa... la modul nostalgic, ce bine ar fi daca. Cind esti chiar indragostit, te ocupi de asta!