in Observator cultural nr 612

Florin Iaru construieste, din situatii si farime de existenta, un personaj tipic miscindu-se intr-un mediu specific si intr-o lume vazuta printr-o filozofie de viata: a bucuresteanului. Sub semnul lui Caragiale (tatal, nu fiul), Bucuresteanul este flecar si neserios, intreprinzator si logoreic, ironic si sentimental. E un tip solar, plin de probleme, dar nu si inacrit de ele. Se explica astfel de ce cursorul scriitorului „optzecist“ se deplaseaza spre tineretea protagonistului (si mai inapoi, spre adolescenta si, in citeva rinduri, copilarie), ocolind cu grija zonele delicate ale batrinetilor, bolilor si agoniei, mortii. Aceasta carte de adevarata proza, Fraier de Bucuresti, incinta si straluceste.