in Observator cultural, nr. 606

Cartea neagra este unul dintre cele mai reusite romane ale lui Orhan Pamuk, caci mizele demonstrative ale cartii sint diluate in avalansa de povesti cu care autorul, ce devine o Seherezada postmoderna, isi vrajeste cititorii. La orice pagina deschizi cartea, gasesti povesti cu textura mitic-alegorica sau intertextuala despre viata, despre vise, despre viata noastra ca vis al altora. Despre iluziile din spatele iubirii, despre farmecul povestilor spuse sau ascultate, despre dublul pe care ni-l cream fiecare si care ne trage de mineca spre alte lumi, spre alte povesti, spre naluci pe care le privim in ochi. Despre povesti care se termina doar pentru a incepe altele, cu tilcuri ce asteapta sa fie dezlegate. Despre coincidente ori despre necontenita cautare a timpului pierdut.