in Catavencii

Billy Pilgrim, cel cu nume predestinat – Pelerinul i-am zice pe romaneste – rataceste in timp si in spatiu, inainte si inapoi, e rapit de extraterestri si ca si cum asta n-ar fi destul din cind in cind autorul mai spune si el ca a fost acolo. Totul e surprinzator in acest roman si totusi toate se leaga intr-o constructie stranie de un umor negru in care nauceala, disperarea si inocenta se intrepatrund.
Calatoriile lui Billy in timp, spatiu si pe o alta planeta pot fi, pur si simplu, momente de delir ale unui personaj traumatizat psihic de razboi. In ceea ce ma priveste prefer varianta SF, fiindca altfel romanul ar fi infiorator, chiar daca Vonnegut are un umor negru de supravietuitor care se mira ca a putut scapa cu viata si o imaginatie cuceritoare pentru care nimic nu e imposibil.
Torturat de amintirea atrocitatilor din viata reala, Vonnegut scrie SF pentru a se elibera de cosmaruri. N-o face ca sefistii care-si pun imaginatia la treaba pentru a inventa jocuri palpitante de-a razboiul. Ceea ce inventeaza el sint solutii care sa faca viata acceptabila dupa ce ai trecut prin infern si dupa ce descoperi ca infernul ti s-a instalat confortabil in memorie.