In Cinematograful gol, publicistul ramine publicist. Nu mai face critica literara. Povesteste si se povesteste. Pe de-o parte, confesiunile de aici nu sint lipsite de umor. Pe de alta, chiar si cele mai atasante dintre ele au un miez moral incandescent. Si nu e greu, cu asemenea constante, sa deducem care au fost, in elaborarea acestei carti, modelele autorului. Radu Cosasu, care de altfel scrie si prefata, si Valeriu Cristea, tatal adoptiv, al carui rol, nu e o noutate, a fost decisiv pentru formarea lui Daniel Cristea-Enache.
Protagonistul Cinematografului gol e omul Daniel Cristea-Enache. Care isi cumpara, intr-un rind, un acvariu, care sofeaza ascultind poezii recitate de mari actori, care joaca tenis de masa, care bea cafea, care calatoreste in strainatate cu gindul la cadourile pentru apropiati. Lucruri marunte. Ca viata insasi.
Daca nu mi-ar fi placut Cinematograful gol, as fi spus-o fara sa ezit. Doar ca, iata, mi-a placut.