in Observator cultural, nr. 596

Eu am gindit cartea ca o chintesenta a diferitelor parti care contribuie la crearea unei culturi vaste si diverse, care exista in Londra. Capitolul „Razvan” este metafora drepturilor omului. Maria este simbolul unui centru in care se desfasoara cele mai interesante proiecte artistice contemporane. Traian este partea cealalta a societatii englezesti, a afacerilor, unde se produc o gramada de bani. Sabina este cea din umbra, cea care are grija, care ajuta la supravietuirea unei identitati tardive – cea religioasa –, care n-are o prezenta acuta in societatea seculara. Gruia este metafora „sufletului”.
(…) In ultima vreme, de cind am inceput sa ma preocup de chestiuni privitoare la drepturile omului, am trecut de la ideea puerila ca prin ceea ce faci poti sa schimbi un context social (sau poti modifica o problema) de partea cealalta: incerc sa nu particip la rau. Deci: Razvan tinde sa aiba aceleasi lecturi si preocupari ca mine. La Maria, surplusul ei de artificiu, credulitatea ei, snobismul ei cumva imi erau caracteristice la virsta ei, la 22-23 de ani. Celelalte personaje sint fictiuni.