in Revista 22

Anul trecut a aparut «Cititul si scrisul», o carte care aduna, pe linga citeva proze publicate prin «Teme», o poezie inedita, fragmente de jurnal, dar si o consistenta autobiografie neconventionala inedita in care cronicarul reconstituie primele aventuri in lumea cartilor, o urmarire retrospectiva si afectiva a formatiei de critic, dar, mai ales, de impatimit al cartilor. Cred ca cel mai frumos lucru pe care il pot spune despre aceasta marturisire a incredibilei convietuiri si fidelitati fata de carti e ca, citita laolalta cu «Romanul adolescentului miop» si, poate, cu «Un om sfirsit» sau «Cuvintele» (cu care isi gaseste multe afinitati), cartea lui Nicolae Manolescu ar putea influenta destinul oricarui adolescent.