in Observator cultural, nr. 595

Armaghedonul Martei Petreu intrece orice asteptari si se transforma, cu sau fara intentie, intr-un „armaghedon” al romanului realist (si rural). Roman cu si despre caile singelui, confesiune tragic asumata a destinului nebulos al unei familii, Acasa, pe Cimpia Armaghedonului nu este doar un alt roman pseudorealist despre existenta tulbure in lumea rurala. Nu este nici un alt roman al destramarii unei familii sau al iluziei realitatii consumate pina la ultimele consecinte. Poetic si simbolic (in sfera „sfirsitului”, a „ultimului”, a „definitivului”) fara ca, prin aceste trasaturi, sa fie alterat firul narativ, romanul Martei Petreu surprinde si entuziasmeaza. Un roman care, nu doar prin problematica adinc existentiala abordata, dar si prin scriitura absolut impecabila, prin vocabularul regional bine dozat, prin unitatea sintactica si stilistica, confirma faptul ca, printre atitia prozatori optzecisti, avem si o adevarata prozatoare.