pe Libris blog

Intreg romanul lui Vasili Grossman, in care se amesteca evocarea literara, consemnarea istorica precisa si chiar reflectia filosofica, alcatuieste de fapt un elaborat act de condamnare a sistemelor totalitare in general, un act intocmit in profunda cunostinta de cauza (atit de acuta incit genereaza pasaje profund patetice, in examinarea ideologica a ambelor regimuri – nazist si comunist –, patetism indreptatit insa de constiinta martorului pe care Grossman a avut-o in raport cu cele doua sisteme).
Reflectorul lui Grossman se opreste si asupra existentelor prinse sub stapinire nazista, urmind destinele condamnatilor din lagarele de exterminare, dar si cele ale citorva comandanti si soldati germani prinsi in clestele stalingradean – departe de a oferi o perspectiva antitetica atmosferei sumbre regasita in tabara ruseasca, perspectiva din spatele frontului german este la fel de intunecata, la fel de patrunsa de opresiunea neinduplecata a ideologiei naziste.