Putini stiu ca N. Steinhardt, pe linga Jurnalul fericirii (1991), a mai scris si critica literara, una tare, dura, de idei, cam nonconformista pentru establishmentul criticii de la vremea lui, dar, am putea adauga, si de astazi. Nonconformista, pentru ca N. Steinhardt nu scrie academic, ci personal-eseistic, in plus, nu face o critica tautologica, una care raspunde la poezie cu citat din alta poezie, ci raspunde cu film, pictura, fotografie, descumpanind felul de a scrie critica de pina atunci.