in Poesis International, nr. 6

Marta Petreu reuseste, cu acest roman, un lucru impresionant: atribuie, intr-un stil de mare rafinament stilistic, valente estetice unor portrete corecte structural, insa banale in concept. Folosind ca pretext mediul acesta, in care sentimentele penduleaza mereu intre dragoste si ura, dind nastere unei noi stari – dragosteură –(„Ne-am facut unii altora viata iad.[...]Ne-am minjit cu totii de ura. De-o dragosteura. – p. 260), Marta Petreu scrie unul dintre cele mai puternice romane ale ultimilor ani. O poveste impresionanta, condusa cu mina sigura de o scriitoare care e capabila deopotriva sa dueleze si sa mingiie, sa iubeasca si sa deteste, sa acuze si sa ierte. Exceptional stilistic si rascolitor tematic, Acasa, pe Cimpia Armaghedonului este, pentru mine, un roman fara cusur.