in Observator cultural, nr. 594

Cartea Martei Petreu nu este un memorial; si, cu tot materialul autobiografic, este un roman. Unul cu personaje reliefate, prinse intr-un conflict puternic, decupate dintr-o atmosfera specifica si evoluind intr-un peisaj mohorit. Personajele sint preponderent din sinul familiei. Conflictul dintre ele va fi cu atit mai dramatic. Atmosfera e una de comunitate rurala inchisa. Iar peisajul, de cimpie transilvaneana apasatoare „din octombrie pina-n aprilie”, completeaza perfect drama individuala si familiala expusa metodic de prozatoare. Cu toate episoadele biografice si in pofida scenelor realiste in care s-a pus mai multa culoare, romanul Martei Petreu e „supt” si absorbit, memorabil, de propriul conflict.