in Ziarul de duminica, nr. 39

Fie ca scrie despre Emil Cioran, Eugen Ionescu sau, in penultima carte, despre Mihail Sebastian, Marta Petreu isi dovedeste marele talent, dublat de un curaj aproape sinucigas, de a deschide rani (…) Fapt cu atit mai frapant cu cit autoarea refuza constant anestezia, gata sa-si asume toate consecintele suferintei – deopotriva a pacientului si a doctorului. Cind in joc e adevarul integral si experienta totala, rezervele si falsificarea induse de orice forma de metadiscurs nu-si mai au locul.
Chiar cind nu scrie in mod explicit despre sine, Marta Petreu se livreaza total prin directetea si cruzimea analizei. Nu-i greu de observat ca, oricit de diferite ca gen si problematica, toate cartile Martei Petreu sint strabatute, ca un fir rosu, de o luciditate masochista, aproape autodistructiva.