pe tismaneanu.wordpress.com

Salut publicarea, la Polirom, a unui tulburator si extrem de necesar volum dedicat de Mircea Mihaies ultimului Tony Judt, acelui Tony care a stiut sa lupte eroic cu o maladie teribila, capabil sa ne ofere lucrari de o rara frumusete stilistica si de o inepuizabila bogatie de idei.
Am citit pe nerasuflate cartea. Este un portret empatic si caleidoscopic al unui spirit atit de viu incit este de neconceput ca nu mai este prezent, ca vocea i-a amutit nedrept, scandalos de devreme. Nu e vorba aici doar de o evocare, desi ea exista si este cit se poate de rascolitoare, de o sclipitoare analiza a cartilor lui Tony, dar si de o recuperare, restituire, salvare a unor fragmente de dialog intelectual, real ori imaginar, care dau masura unui timp al renasterii utopiei central-europene dupa catastrofele Gulagului si Auschwitz-ului. O utopie pe care nimeni nu a deconstruit-o mai riguros decit Tony si in care, paradoxal, a crezut.