Observator Cultural, nr. 588

Al treilea roman – si ultimul – dintr-o paginare aparent libera mi se pare si cel mai interesant. Vehicolul lui e un alt personaj destul de bizar, aparut intr-o buna zi in birourile Action Film parca din realitatea pixelata a computerului. George Cal, a carui imagine se vede mai intii la o banala cautare pe Google, intra in scena cu un tupeu din clasa Aurelius, infringind instantaneu orice posibila rezistenta a Liciei.
Incompetenta „specialistilor” si ignoranta masiva a publicului larg fac casa buna cu un apetit deosebit, perfect simulat, pentru cultura. Mai toti au gesturile, tipicul, ceremonialul actului cultural, sub raportul productiei artistice si sub cel al consumului ei. Dar vazute mai indeaproape, si productia, si consumul se dovedesc fantasmatice, forme si gesturi acoperind un continut incert. George Cal a publicat o carte bine primita si se tot lauda cu cronicile scrise despre ea. Dar nimeni n-a vazut un exemplar din cartea cu pricina – cam ca in realitatea româneasca a editurilor fantomatice, de apartament, si a revistelor „stiintifice” din fundul provinciei acreditate CNCSIS si cu coeficient ISI... Fantasticul aparitiei si evolutiei lui Cal se completeaza deci prin fundalul de regim burlesc al unei vieti culturale in care unii pretind ca scriu si altii se fac ca citesc; si unde, de la un capat la celalalt al lantului, fiecare veriga se tine de precedenta.