Sensul cartii este unul, evident, ludic. autorul se joaca pina la absurd cu pasiunile sale – cei doi mari autori, poe, dumas, agatha christie, dar si buenos aires & lisabona, cinefilia –, dar mai ales cu Literatura. desi pe alocuri lucrurile se invalmasesc ilizibil, microromanul lui alex leo serban distreaza copios, prin aluzii, enigme, virtejuri verbale & vizuale, ironii, eruditisme, intertextualizari, mistouri, anacronisme, iar printre toate acestea parca il vezi pe simpaticul autor facindu-ti complice cu ochiul, in timp ce trage din tigara, pe terasa unei cafenele din argentina.