pe BlogLibris

Combustibilul dramei personajelor lui Franzen pare sa fie o combinatie raspindita si, din pacate, greu epuizabila in statele democratice: pe de o parte vorbim de incapacitatea de a accepta inegalitatile dintre oameni (imposibilitatea de a recunoaste senin talentele cu care sint inzestrati anumiti semeni), pe de alta parte e vorba de caracterul competitiv pe care il capata viata protagonistilor – succesele profesionale si personale par sa fie mijloace de a demonstra cuiva ceva si desigur, nu in ultimul rind, e vorba de tentatia permanenta si infernala a alegerii, careia protagonistii ii cedeaza adesea in momentele in care sint cei mai vulnerabili si dezechilibrati, ca un soi de razbunare pe dezamagirile suferite anterior. Tocmai aceasta suma acumulata in timp, cu toate particularitatile ei formale sau de continut (care justifica in fond si dimensiunile romanului) reprezinta pina la urma obiectivarea dramei noastre contemporane, a tuturor, o amintire amara si nelinistitoare a faptului ca sentinta condamnarii la liberate este intr-adevar o sentinta pe viata.