in Observator cultural, nr. 587

Apararea Lujin e un roman tulburator despre un om pentru care sahul reprezinta unica pasiune si ratiune de a trai. Mai mult, mintea sa pare construita in asa fel incit nu reactioneaza decit la probleme de sah si nu percepe realitatea decit in termeni sahistici. In afara de acest joc, pe care il stapineste la perfectie, ajungind un mare campion, Lujin nu stie nimic: se exprima greu, nu stie bine nici limba materna, cultura sa se margineste la citeva firave amintiri din scoala (nu a terminat liceul, pornit fiind deja pe calea turneelor), e complet nepriceput in chestiuni practice, nu intelege nimic din lumea din jur (revolutia sovietica trece pe linga el fara sa-l atinga, despre exilul rusesc, a carui parte e, nu stie nimic), nu are si pare ca nu poate sa aiba relatii normale cu oamenii. Inteligenta sa pare modelata numai pe calapodul sahului.