in Apostrof, nr. 7

Volumul, care constituie o regrupare, aidoma unui vis recurent, a unor studii publicate de autor de-a lungul ultimului deceniu, de la Geneza lumilor imaginare blagiene pina la studiul despre paradis si antiutopie publicat in Franta, reprezinta o lectie de „lectura psihanalitica”.
Daca ar fi sa „condensez” mecanismul psihografiei lui Corin Braga, as spune ca este mai degraba o analiza a absentei biografiei scriitorului, in sensul cel mai pur lacanian, pentru ca acesta fie isi inventeaza biografii (ca Stere sau Castaneda), fie isi refuza biografia, fie o „transfera” (ca Urmuz sau Dimov), fie o respinge. Iar in acest context absenta devine un simptom la fel de puternic ca si expresia manifesta. Corin Braga a reusit nu numai sa gaseasca o directie interpretativa, dar si sa demonstreze cu prisosinta faptul ca resursele conceptuale ale psihanalizei sint departe de a fi epuizate.