pe Citesc, deci exist

Ca orice exilat, N.M. a ramas prins intre lumea de „Dincoace” si lumea de „Dincolo”, care sint, deopotriva, lumea de peste Ocean si lumea parasita, lasata in urma, dar si una interioara si Lumea de Apoi, „celalalt tarim” al mortii. Iar ideea mortii devine obsesiva, daca stam sa ne gindim ca toti (sau aproape toti) cei pomeniti in Plicuri... sint plecati dintre noi. Dar pentru Norman Manea in vorbirea despre moarte, nu e nimic morbid, pentru ca ea este doar raspunsul la urmatoarea regula a autobiografictiunii: la moartea unui prieten ar trebui sa vorbim nu numai despre prietenie, ci despre moarte. Pe usa vietii noastre, ne spune Manea, scrie „Exit”. Acesta e avertismentul perpetuu al existentei.