Pentru Iaru, orasul incepe pe vremea Pobedelor, automobilele rusesti pentru stabii vremii, si vine de curge pina azi. Din povestile astea a scos o carte cu care, nu spun vorba mare, a dat lovitura. Nu-ti vine sa te desparti de ea si, cind vezi ca se apropie de sfirsit, o mai lasi, fiindca nu vrei sa se termine. Fraierul de Bucuresti e o categorie suprasociala, chiar daca, de cele mai multe ori, face parte din clasa de mijloc: baiat inteligent, tare la opinii, are prieteni, are gagici si, cu toate ca e doldora de idei si munceste pe brinci, traieste de azi pe miine.
Din povestile astea scrise dintr-o rasuflare vezi cum creste Bucurestiul cu toate ale lui, cum se schimba vremurile si cum fraierul, care-i si optimist nevindecabil, e tot mai bogat pe dinauntru, fiindca stie sa se bucure din te miri ce, altfel tot pagubos ramine.