in Ziarul de duminica, nr. 31

Jed Martin e un artist solitar, fara vocatie, traieste singur, iubeste o minunata femeie pe care nu stie s-o tina alaturi, isi petrece sarbatorile cu tatal batrin si pe moarte, care, la un moment al romanului, va disparea la o clinica elvetiana care garanteaza eutanasierea, si, mai ales, obtine un enorm succes din arta sa, succes pe care putini il inteleg.
(...) Asa cum sint de discutat teoriile scriitorului despre arta, incepind cu ideea ca o harta, fie ea si Michelin, valoreaza mai mult decit natura si ca descrie un peisaj mai bine decit fotografia din satelit. Probabil exegetii vor insista asupra a ceea ce pare a fi capitalismul de consum descris de Houellebecq, in care hipermarketurile ori statiile de benzina sint singurele centre de energie, capabile sa dea bucurie si dorinta – din punctul acesta de vedere, accept ca romanul lui Houellebecq este provocator.