in Observator cultural, nr. 584

Norman Manea nu e, in Curierul de Est, la primul volum de convorbiri focalizat pe teme existentiale si scriitoricesti. Ultimii ani au aratat, dimpotriva, o predispozitie confesiva si un apetit pentru dialog deosebit in cazul acestui intelectual stralucit aflat la mare distanta de Romania, dar nu si de problemele ei. Ceea ce face, din capul locului, diferenta intre dialogurile anterioare purtate cu Saul Bellow si, respectiv, Leon Volovici, si acesta, cu Edward Kanterian, este orizontul de virsta si de generatie in care se inscrie conlocutorul din urma. Spre deosebire de predecesorii sai, Kanterian se afla, fata de Manea, la o dubla distanta obiectiva. Cei doi parteneri de dialog nu au in comun nici fibra identitatii evreiesti, nici o experienta generationista si bio-sociala.
Limba romana este, pentru newyorkezul complicat si dubitativ Norman Manea, limba privata a interioritatii.