in Viata Romaneasca, nr. 5-6

M-am intrebat de unde provine caracterul exemplar al acestui roman. Exista ceva in plus, dincolo de clasicitatea atmosferei, de cadenta ceremoniala a naratiunii. Dincolo de luciditatea retrospectiva a unui om cultivat. Probabil ca exemplaritatea din Amor intellectualis provine (si) din echilibrul – dificil de atins – dintre sensibilitate si inteligenta, dintre stari de constiinta si gindire.
Cu eleganta ei clasica, cu echilibrul ei rafinat, Amor intellectualis e un roman memorabil despre lumile de-aici, dar si din subteranele istoriei sau ale constiintei. Un roman despre iubire si un anume sens al ei, despre destramare si (posibila) salvare. Pe scurt, o carte cu infatisarea incredibila a exemplaritatii, care, la rindul ei, trebuie sa rodeasca.