Oricine are dreptul la propria apreciere a realitatii. Ar fi bine insa daca aceasta apreciere s-ar baza pe cunoasterea faptelor. In tarile postcomuniste, in studierea istoriei la scoala rareori se intimpla sa se depaseasca perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. Acest lucru trebuie neaparat schimbat, de la incheierea razboiului au trecut deja aproape saptezeci de ani. Nu putem sa ne oprim la momentul anului 1945. Daca s-ar gindi asa peste tot in lume, atunci, de exemplu, in India s-ar studia doar perioada colonialista, adica intr-adevar trecutul indepartat. Este total absurd. De aceea, in plus, consider ca sondajele de acest gen nu reflecta realitatea, in masura in care raspunsul adevarat, care se ascunde dincolo de ele, suna astfel: „Nu stiu nimic despre Ceausescu, cu exceptia faptului ca a existat cineva cu numele asta”. Daca as fi intrebat ce parere am despre cineva pe care-l cunosc doar dupa nume, sa spunem faraonul egiptean Ramses al XI-lea, fara a mi se da posibilitatea de a raspunde „nu stiu”, as spune si eu ca n-a fost nici bun, nici rau. Asa cum nu stiu daca Ramses al XI-lea a fost un conducator bun sau rau, tot asa nici ei nu stiu cum sa-l eticheteze pe Ceausescu. Daca in scoli s-ar preda istoria comunismului, am putea interpreta altfel aceste rezultate.
