Este o poveste cronologica ce urmareste ridicarea si caderea lui Ceausescu, de la paj fidel al lui Gheorghiu-Dej la dictator suprem, si se termina simbolic cu momentul zborului cu elicopterul de pe Comitetul Central. Marele atu al cartii este plasarea permanenta in contextul blocului comunist, Burakowski tragind multe paralele interesante. Burakowski descrie cu minutiozitate multele schimbari care erau menite sa faca sistemul sa functioneze. Unele ridicole, altele criminale de-a dreptul. Ideea ca angajatii sa participe la beneficiile intreprinderii. Daca fabrica depasea planul, oamenii erau platiti in plus. O idee frumoasa, asa comunista. O idee timpita. De fapt, planurile erau oricum facute luind in calcul capacitatea maxima a fabricii, ca sa le depasesti, trebuia sa muncesti peste program, chestie care se intimpla arbitrar, muncitorul fiind la mina sefului, care si el era terorizat de sus sa depaseasca planul. Burakowski descrie in amanunt asemenea frectii la picior de lemn, care incercau sa salveze un sistem canceros. Cu cit trecea timpul, masurile erau mai putin ridicole si mai mult criminale. Unele sint incredibile astazi – se interzice populatiei sa mai cumpere mincare din alta localitate decit cea de domiciliu. Vorbim de acelasi popor care acum se lupta de zor cu dictatura lui Basescu in timp ce sparge seminte in fata televizorului unde e injurat dictatorul. Si are chiar nostalgii.
