pe agentiadecarte.ro

Traim intr-o cultura a trupului, care face ca, in reclame, reviste, afise, dar si in atitudini, batrinetea sa inceapa undeva pe la 30 de ani, daca nu mai devreme, si experienta propriului trup sa fie echivalata eventual cu sexualitatea timpurie. Batrinul Patriarh e un om de la tara, calugar, si a fost educat, mai curind, in cultura Intruparii decit in aceea a trupului ca obiect al placerii. El constata ca are mintea si sufletul dintotdeauna, dar ca ceva nu mai merge ca altadata. Acel ceva e trupul lui suferind si imbatrinit. Puterea pe care a crezut totdeauna ca o are se impiedica de un obstacol neprevazut: propria limita corporala. Descoperind efectele imbatrinirii, personajul isi descopera trupul ca pe un „altul” supus decrepitudinii si mortii, independent de dorinta si vointa sa. E o experienta prin care trecem cu totii mai devreme sau mai tirziu.