in Ziarul de duminica

Firesc developeaza drama a doua personaje de a nu putea atinge, in ceea ce ar fi trebuit sa fie intilnirea vietii lor, tocmai firescul. Pentru a contura aceasta imposibila apropiere si a duce lucrurile catre deznodamintul tragic, Petru Cimpoesu creeaza o galerie intreaga de personaje asa-zis secundare, cu un anume rol in desfasuratorul epic, dar si de o varietate si o expresivitate tipologica remarcabile.
Firesc ramine o proza realista si personajele care il traverseaza sint, in prima si ultima instanta, niste oameni obisnuiti. Dar sub un anumit unghi de focalizare, trasaturile individuale si comportamentul cotidian al „oamenilor muncii” se redispun cu totul altfel. Cite siluete, atitea figuri greu de uitat; si cite figuri de personaje, tot atitea experiente personale, biografice, sociale, ce asteapta sa fie scoase la lumina. Efortul – si reusita – romancierului este sa inscrie fiecare secventa, aparent disparata, intr-un tablou de mai mari dimensiuni si in cursul general al intimplarilor. (…) Drama intreaga devine posibila, apoi probabila, apoi inevitabila printr-o minutioasa organizare epica a nestiintei de a-ti trai viata.