in Observator cultural, nr. 580

Prin intermediul expozitiei Harta si teritoriul, rezultatul celei de-a doua idei revolutionare a lui Jed Martin (aceea de a fotografia in detaliu harti Michelin, cartografii ele insele ale teritoriului Frantei rurale), Michel Houellebecq se opreste indelung asupra Frantei inghitite, impreuna cu Europa cea veche, de mareea mondializarii, cea care face ca alte teritorii, de pe alte continente, sa devina centrul noii lumi a comunicarii.
Harta si teritoriul este inca un raspuns, poate cel mai echilibrat de pina acum, la ceea ce, sociologic vorbind, reprezinta esecul literaturii (dar si al artei) moderne, sfisiate intre ermetism si populism, intre un nivel de abstractizare greu de recuperat si, deci, abandonat de public, si o oferta insatiabila de evaziune prin poveste (sau imagine), fara nici o consecinta in planul reprezentarii lumii. Constient ca lucrurile si cuvintele au divortat, Michel Houellebecq vrea sa le impace. Cel putin asta face protagonistul romanului, cel mai viabil alter ego al autorului insusi.