in Observator cultural, nr. 580

In Secolul meu (carte publicata in 1999) Günter Grass a portretizat un intreg secol, intorcind, inteligent, Istoria pe toate fetele. Si pe cea de est, si pe cea de vest, si pe cea luminata, dar mai ales pe cea intunecata. A scos la iveala un veac intreg, sculptindu-l in 100 de „povesti”, purtind ca titlu anii si prezentate din perspectiva unor naratori cu identitati distincte, apartinind unor categorii sociale sau profesionale variate – soldati, reporteri, oameni politici si de stinga si de dreapta, femei, copii, mineri, ciclisti, printi, arhitecti, cercetatori, boxeri, evrei, elevi, profesori, poeti, pensionari, tarani, studenti, ba chiar personaje literare.
Evenimentele – cu ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste – compun, in viziunea geniala a lui Günter Grass, o lume a desertaciunii, a absurdului. Liniile de forta ale marii istorii par trasate de un condei de sub penita caruia ies doar farse. Iar lumea noastra, precum un sarpe, isi schimba pielea an de an, neputind, totusi, decit sa se roteasca in jurul cozii si sa lase pe nisip tot felul de urme caricaturale.