in Suplimentul de cultura, nr. 319

Fiecare din noi are viata de aruncat. Nu o arunca pentru ca o transforma, printr-un mecanism special al memoriei, intr-o materie fluida si viscos-placuta a propriului trecut. Care nu poate fi rau sau inutil. De fapt, chiar poate, pentru oamenii cu simtul realitatii. Acum, intorcindu-ma la cartea mea, titlul (nu e greu de ghicit) este o provocare. O invitatie pentru fiecare de a judeca daca are viata de aruncat, de dat la reciclat (sa nu ignoram tehnicile moderne) (…)
Nu pot sa va promit ca voi face trecerea la roman. Pe de o parte mi-as dori foarte mult, insa sint medic, pot scrie proza doar in vacanta si weekend-uri. Din care nu am destule sa scriu un roman care sa ma reprezinte. Am in minte multe povesti. Nu poti scrie un roman decit daca il plachezi, ca la rugby, temporal vorbind. Vreau sa imi inventez timpul asta, inca ma gindesc cum.