in Orizont nr. 5

Caius Dobrescu e mai aproape de avangarde si de experientele „creatoare” decit de literatura traditionala pe care o citim zilnic, de literatura curenta, de care, totusi, nu se dezice. Dimpotriva, exista un model cultural pe care il urmeaza, il abandoneaza, il reia, il cerceteaza, il divulga. Minoic este, ca si Teza de doctorat, un roman masiv, cu complicatii care il pot face pe cititorul comod (si in care dintre noi nu atipeste un cititor fericit?) sa abandoneze lectura, sa o reia si iar sa o abandoneze. Ultimul roman nu ignora pactul cu bunul cititor, aliantele cu cartile noastre de aur despre (sau din) studentie, despre prieteniile si lecturile adolescentei, despre „limbajele secrete” ale junilor care vor sa se diferentieze de profanul vulg.