in Observator cultural nr. 578

Sint mai multe romane – nu suprapuse, intretesute – in Radacina de bucsau al lui O. Nimigean. In modul in care romancierul si-a conceput si organizat romanul e urmat un traseu al devoalarii, printr-un reportaj intensificat diaristic si dus pina la ultimele detalii. Inregistrarea este vizuala, sonora, olfactiva, tactila, cu toate simturile vibrind si reproiectind, intr-o sincronicitate halucinanta, scenele teribile. O. Nimigean, cu riscul de a parea fortat-scabros, „mizerabilist”, naturalist, a indepartat toate filtrele literare si culturale, a scos din ecuatia epica simbolurile, analogiile si corespondentele, facind o formidabila priza pe realitatea neta si palpabila a patului de suferinta.