in Dilemateca nr. 61

Ar fi nedrept sa numim aceasta carte „jurnal de calatorie”. Scopul lui Miller nu este acela de a consemna intimplari si impresii sau de a alcatui o geografie, fie ea si fictionala, a Americii. El cauta intilnirile cu oameni „vii”, neatinsi de ceea ce numeste ciuma abatuta asupra tarii care transformase oamenii in adevarati zombi preocupati numai de propriul cistig si confort, vinzindu-si sufletul in drumul lor spre bunastare. Capitolele acestei carti nu sint altceva decit omagii facute acestor „datatori de viata”, cum ii numeste Miller. Scriitorul este atras de orice incercare de eliminare a sufocantului statu-quo care paraliza America, oricit de nebuneasca ar fi fost ea. Citind Cosmarul climatizat este imposibil sa nu observi ca, in viziunea scriitorului, America este in pragul unui faliment spiritual de proportii, anuntat deja in Tropicul Capricornului. Singura speranta vine din partea citorva artisti excentrici care inoata impotriva curentului si continua sa traiasca dupa propriile reguli interioare.