in Adevarul literar si artistic

Dincolo de aspectele politice delicate si incilcite ale intrigii, Tatiana Niculescu Bran surprinde si drama umana a Patriarhului ajuns doar un „batrin bolnav si pisacios”, rusinat de noua lui conditie in care „incepe sa simta ca trupul are un alt drum”. Caznele noptilor, pe care le indura singur si ale caror urmari le ascunde calugaritei care are grija de el, vor fi inlocuite de umilinta resimtita in spital, inaintea operatiei, unde are cu adevarat imaginea fragilitatii si a degradarii sale fizice. Insotit doar de soferul sau, singurul om de incredere, Preafericitul isi contempla in spital propria decadere si degradare cind, neputincios si umilit de propriul corp, constata, cu oarece uimire, ca ii este frica de moarte si ca, de fapt, prefera puterea paminteana mintuirii din Ceruri.