in Adevarul literar si artistic

Cheever are si candoare, si umor. Fiecare personaj este un membru al „familiei americane”: nevasta Irene, care plinge ascultind la radio – o intimplare parca suprarealista –, cum se cearta vecinii, fratele dintr-o familie care tocmai si-a pierdut mama si nu se linisteste pina nu e sigur ca lui o sa-i revina un gheridon, lasat prin testament – doar ca sa-l aseze in sufragerie, reconstituind trecutul, sa poata provoca amintirile si contempla galeria de morti a familiei – fantome cochete cu destine tragice, Cora, udind gazonul pe o ploaie torentiala, intr-un acces de nebunie casnica, sau micuta Carlotta, care ar vrea sa devina mai repede domnisoara, sa nu mai fie „o fetita”. Cea mai mare calitate a acestor povestiri e data de felul in care Cheever transforma niste adevaruri intime si sociale usturatoare in emotie. Emotie care dezarmeaza, asa cum dezarmeaza si finalurile neasteptate, lasind de fiecare data loc pentru o mirare.