in Dilemateca nr. 60

Din punct de vedere literar, Capote s-a confruntat cu o problema cit se poate de serioasa: cum poate fi mentinut suspansul intr-o poveste despre o crima, din moment ce identitatea autorilor este dezvaluita inca de la inceput? Solutia gasita de scriitorul american a fost focalizarea atentiei pe „cum s-a intimplat”, si nu pe „ce s-a intimplat”. In plus, a folosit in mod abil informatiile de care dispunea si a evitat prezentarea evenimentelor in progresia lor cronologica, optind pentru o naratiune marcata de numeroase flashbackuri si schimbari de perspectiva. Pe parcursul romanului, Capote incearca cu obstinatie sa pastreze o distanta auctoriala uniforma. El refuza sa se transforme in avocatul sau, dimpotriva, in acuzatorul celor doi criminali. Evita sa emita vreo apreciere personala asupra cazului, nu ii judeca pe cei doi, insa nici nu construieste vreun discurs acuzator la adresa lor, fapt care confera textului o aura de obiectivitate destul de credibila.