pe Cercul Metacritic

Tipar traumatizant al istoriei si, deopotriva, farsa a geografiei, exilul obliga la o negociere a identitatii. Iar jocul tensionant, adesea imprevizibil, intre memorie (biografia decantata) si descoperire (biografia in progres) impovareaza exilatul care ajunge fie un nostalgic, subminindu-si adaptarea in noul univers, fie un iluzionat ce se sustrage propriului trecut. Vizuina este inainte de toate marturia dramatica a compromisurilor/negocierilor pe care omul le face pentru a ramine viu in propria viata. Prozeliti ai alienari, nebiruiti de sorbul nostalgiei, non-eroii mortificati ai Vizuinii inteleg ca, intr-adevar, the entire world is a foreign soil. Pentru ei refuzul depersonalizarii si extazul vitalitatii nu constituie terapii ale exilului, ci asumarea traumatizanta, plenara a lui.