Zvonul face strada sa pulseze, o tine in viata. De unde si subtitlul, Fals roman de zvonuri si mistere: acest loc intors asupra lui insusi, la marginea Orasului anonim, este teatrul sarac al unei non-intrigi, dar si al unei vorbe multiple, plina de verva, de seva, de imagini, care trece de la unul la altul, fara sa se opreasca niciodata, intr-un fel de cor popular, povestind viata de toate zilele, trista, derizorie, dar transfigurata de modestele fantasme ale fiecaruia. Strada Salcimilor devine, sub pana sa alerta si incisiva, o cruda cutie de rezonanta a istoriei si a realitatii romanesti. Astfel, giganticele demolari ale epocii Ceausescu vor atinge, ca niste unde seismice, aceasta mica lume marginasa, sub denumirea sforaitoare de <>. In aceasta lume simpla, unde realitatea nu ajunge decit amutita si deformata, visul este derizoriu, nimicul cotidianului travestit de zvonuri. Iar risul, ironia, ca intotdeauna, aici si pretutindeni, exorcizeaza frustrarile!