in Dilemateca

Facind uz de aceste formulari paradoxale, cartea nu da solutii si nici nu se pierde printre abstractiuni si dispute teologale. Prin fraze evocatoare, cu stil si fara morga academica, volumul te pune insa pe drum, te forteaza sa privesti inapoi (sau in sus?) spre sursa care lumineaza toata desfasurarea modernitatii tirzii. Cu recursuri la mistica (crestina, dar si araba ori iudaica), filosofie politica si antropologie religioasa, fiecare pagina te invita sa vezi in saracia veacului nostru laic „reflexul, inversat ca orice reflex, al indepartatului divin, de dincolo de chip”. Dupa modelul „observarii participative” a antropologului care studiaza viata populatiei exotice traind chiar in mijlocul ei, Anca Manolescu propune un stil similar si pentru omul religios al zilelor noastre: in locul rezistentei traditionaliste, autoarea privilegiaza asumarea „la limita” a lumii actuale, adica ochirea sensului ascuns al „mortii lui Dumnezeu” si „saltul analogic al celui insingurat catre Cel singur”.