in Observator cultural, nr 750

Acasa, pe Cimpia Armaghedonului este cartea unei autoare eretice in raport cu orice – de la lumea larga la propria-i generatie. O „carte a miniei“, construita ca o confesiune a unui personaj aflat la rascruce, intr-un moment cind isi poate intocmi „harta mortilor“ sai. Fara a-si pierde verosimilitatea, naratiunea integreaza – bine plasate – aluzii la un plan magic si la un altul mistic. Si, de altfel, toate cautarile, deziluziile, incrincenarile, ratacirile personajelor se integreaza intr-un scenariu cu semnificatii mistico-metafizice. In asa fel incit, in Acasa, pe Cimpia Armaghedonului, coexista, in perfecta armonie, un roman despre satul ardelenesc si unul despre moarte ca mister ce se reveleaza, fara menajamente, clipa de clipa.