in Arges

Suspectat de „securism”, A. Marino nu se recunoaste, in constiinta sa (ideologica, morala, dar mai ales in sensul foarte general: constiinta-cunostinta) drept om al Securitatii. Peste tot, mai cu seama in strainatate, se prezinta ca om al cartilor, al bibliotecilor, in care se inchide mai tot timpul, cu munca sa critica si independenta, ca gindire, dar si ca apartenenta institutionala. Exilatii nu-l vad pe ideologul liberal, dar ei nu vad nici ideologul pur si simplu, preocupat de ideologie (si ideologii). Marino ii trimite pe toti la lectura cartilor sale.