in Hyperion

Romancierul reuseste sa interfereze in Noapte buna, copii! cele mai variate planuri narative (devenirea individuala, crepusculul unei lumi si nasterea chinuita a alteia, prietenia, iubirea si creatia literara ca forme de supravietuire a spiritului in timp, universul shallow al fictiunii pornografice americane, lumea superficiala a literelor rominesti postdecembriste, mutatia inerenta a valorilor spirituale si culturale, transformarea universului rural, dar si a polis-ului actual s.a.), intr-o naratiune alerta, trepidanta, care niciun moment nu lasa senzatia diluarii, a pierderii suflului epic esential. Dincolo de gustul amar pe care ti-l lasa, inevitabil, lectura acestei povesti, in fond atit de triste, despre ratare si inadaptare, despre raportul dintre o identitate (fie ea a individului, fie ea a generatiei ori chiar a tarii) prea vulnerabila si o alteritate necrutatoare, cititorul ramine la final cu o certitudine imbucuratoare. Daca Noapte buna, copii! a fost, intr-un fel, Marea Incercare a acestui talentat prozator, atunci trebuie sa recunoasca faptul ca Radu Pavel Gheo a trecut-o cu brio.