In romanul lui Dan Lungu realitatea devine, aproape fara sa ne dam seama, o supozitie, construita cu ajutorul alcoolului de proasta calitate si, mai ales, cu pofta de a povesti pe care acest alcool o trezeste in personaje. Treptat, din aburii bauturii, se construieste un fel de Macondo indigen, unde miracolul ar putea oricind sa se intrupeze, dar n-o face dintr-un motiv destul de banal: nimeni, nici un personaj nu crede in miracole.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri