in Omniscop

„Din cind in cind – afirma R. Aron –, eu, care critic atit de bucuros mesianismul, ma simt tentat de nostalgia epocilor in care disperarea alimenta marile sperante, cu toate ca, pina la urma, satisfactia belicoasa mi se pare starea sociala cea mai acceptabila astazi” (Lupta de clasa. Noi prelegeri despre societatile industriale, Polirom, 1999, p. 149). Climatul concurential, in cadru constitutional, tine violenta in cote rezonabile; elitele pot suferi reconfigurari, ceea ce intretine speranta celor refuzati la un moment dat. Daca punem la socoteala si o coruptie „rezonabila”, care sa faca posibila trimiterea dupa gratii a beizadelei infractoare, atunci devine clar de ce sustine Aron (ca si discipolii sai) ca disputa permanenta nu inseamna citusi de putin darwinism social.