in Steaua

Calatoria elefantului pare o carte intrucitva atipica preocuparilor tematice romanesti ale sale, chiar daca aduce din nou in discutie trecerea nesemnificativa prin viata (tratata pe larg in Toate numele), uitarea, si ataca iar religia si sistemele religioase, folosind motive din Evanghelia dupa Isus Cristos, dar aceasta carte nu impresioneaza prin temele abordate sau prin analizele profunde, taios realizate, si nici nu taie respiratia niciunui cititor, asa cum majoritatea s-au obisnuit sa astepte din partea cartilor portughezului. Acest roman se fundamenteaza pe o idee ce-i apartine lui Fernando Pessoa: para viajar, basta existir (pentru a calatori este suficient sa existi) si releva pasiunea nebuna a lui Saramago pentru istorie (in general) si-l infatiseaza, inca o data, ca sustinator al culturii propriei tari, asa cum a dovedit-o si-n romanele Anul mortii lui Ricardo Reis si Memorialul minastirii, motiv pentru care acorda o binemeritata atentie pasajelor descriptive, realist create.